Acoperişul ventilat este fără îndoială execuţia cea mai calificată şi mai profesionistă pentru acoperişuri. Un astfel de sistem de construcţie, care prevede circulaţia aerului natural de la nivelul streaşinei la nivelul coamei, oferă, printre altele, următoarle avantaje:
• Circulaţia aerului îndepărtează umiditatea făcând mediul mai sănătos şi mai puţin supus la apariţia mucegaiurilor;
• Circulaţia aerului usucă ţiglele care pot fi impregnate de apă şi le face, de expemplu, mai puţin expuse la rupturile cauzate de îngheţ;
• Circulaţia aerului face, pe timpul verii, încăperile mansardate mai plăcute datorită coborârii temperaturii de sub invelitoarea acoperişului (care poate ajunge şi la 80°C).
Membrana anti-condens: membrana anti-condens este pusă între elementul portant al acoperişului (de exemplu lemn, beton etc.) şi învelitoare; funcţia sa este aceea de a face construcţia impermeabilă în faţa intemperiilor, dar şi accea de a permite trecerea căldurii şi umidităţii care se crează în structura acoperişului. Sd=0,02.
Oprire vapori: este situată sub izolaţia termică a acoperişului ventilat, permiţând o circulaţie redusă a vaporilor care pot fi evacuaţi prin intermediul izolatorului şi prin folia transpirantă; din acest motiv este indispensabilă combinarea cu o folie transpirantă pusă deasupra izolaţiei. Sd= 3-5.
Bariera de vapori: este pusă sub izolarea termică împiedicând trecerea umidităţii; folosirea acestei folii devine necesară atunci când caracteristicile izolatoare ale izolării pot fi anulate de absorbţia de umiditate. Sd ≥ 20.
Sd: adică coeficientul care reprezintă grosimea unui strat de aer cu capacitate de difuzie echivalentă (exprimată în metri); cu cât valoarea lui este mai mică cu atât mai uşor va putea umiditatea să transpire prin folie.
